Valoarea în vamă a mărfurilor

Articolul „Valoarea în vamă a mărfurilor” este parte a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

 Importul este regimul vamal definitiv care constă în introducerea în ţară şi implicit în circuitul economic a unor mărfuri provenind din străinătate. În principiu, pentru toate mărfurile introduse în ţară se datorează taxe vamale de import[1]. Pentru unele categorii de mărfuri se poate acorda un tratament tarifar favorabil, preferenţial, constând în exceptări sau reduceri de taxe vamale. Un asemenea tratament se acordă în următoarele ipoteze:

  • dacă există un acord sau o convenţie internaţională ratificată de România în materie[2], pe durata acestora;
  • dacă există un temei pentru acordarea unui asemenea tratament prin hotărâre a Guvernului şi el se stabileşte în mod nediscriminatoriu faţă de importatori sau beneficiari, la propunerea ministerelor interesate, pentru o perioadă limitată de timp.

În general, taxele vamale de import aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declaraţiei vamale de import. Codul vamal prevede însă şi două situaţii de excepţie:

  • dacă în timpul efectuării operaţiunii de vămuire, până la acordarea liberului de vamă, intervin taxe vamale preferenţiale, titularul operaţiunii comerciale poate opta pentru aplicarea regimului preferenţial;
  • dacă s-au stabilit taxe vamale pentru o anumită utilizare a mărfurilor, iar ulterior utilizarea mărfii este schimbată, se va aplica regimul vamal corespunzător noii utilizări.

Exportul este regimul vamal definitiv care presupune scoaterea definitivă a unor mărfuri româneşti de pe teritoriul României[3]. Regimul de export prezintă o importanţă practică mai redusă întrucât, în principiu, la exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale. Pe această cale, statul român urmăreşte în mod evident încurajarea exporturilor, încurajarea producţiei interne de bunuri şi servicii destinate exportului, echilibrarea balanţei comerciale etc. Prin urmare, singura formalitate pe care trebuie să o îndeplinească un exportator este depunerea unei declaraţii vamale de export.

O particularitate a acestui regim vamal o reprezintă posibilitatea realizării unui export temporar, atât pentru mărfurile româneşti, cât şi pentru mărfurile străine introduse anterior în ţară [art. 85 alin. (1) C. vam.][4]. Exportul temporar este însă condiţionat de îndeplinirea următoarelor condiţii:

  • bunurile vor fi reintroduse în ţară fără a fi suferit vreo modificare, cu excepţia uzurii lor normale;
  • reintroducerea în ţară sau eventual schimbarea destinaţiei vamale se va face în interiorul unui termen fixat de autoritatea vamală[5].

Principiul general în materie vamală este acela al asigurării liberei circulaţii a mărfurilor, astfel încât să poată fi exportate sau importate orice fel de mărfuri. Această regulă este însă întărită de unele excepţii:

  • există anumite categorii de mărfuri pentru care importul sau exportul este interzis (mărfuri prohibite);
  • există anumite categorii de mărfuri pentru importul sau exportul cărora este nevoie de o autorizaţie specială sau de o licenţă[6]; în lipsa acestora, importul sau exportul respectivelor mărfuri este prohibit[7].


[1]     Sunt exceptate cu titlu general de la plata taxelor vamale de import doar: a) produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a unei terţe ţări de navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion român; b) bunurile obţinute din produsele prevăzute la lit. a) la bordul unei nave- fabrică ce îndeplineşte condiţiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion român.

[2]     De pildă, acordul dintre România şi ţările Acordului Central European de Comerţ Liber (CEFTA), ratificat de România prin Legea nr. 90/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 30 mai 1997.

[3]     In realitate, exportul poate privi atât mărfuri româneşti propriu-zise, cât şi mărfuri străine care au fost importate anterior.

[4]     De pildă, un utilaj complex poate fi exportat temporar pentru realizarea unor lucrări într-o altă ţară.

[5]     Termenul aprobat trebuie să permită ca scopul utilizării să fie realizat. El poate fi scurtat sau prelungit de autoritatea vamală, cu acordul exportatorului, în cazuri excepţionale şi temeinic justificate.

[6]     Potrivit art. 87 C. vam., licenţele de import sau de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând nulitatea lor absolută. A se vedea şi H.G. nr. 1527/2003 privind regulile şi procedurile în materie de licenţe de export şi de import, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 24 decembrie 2003.

[7]     Dragoş Alexandru Sitaru, Regimul general al exporturilor şi importurilor in România şi noul regim juridic aplicabil licenţelor de export/import, în Revista de drept comercial nr. 4/2004, p 32-67; Dumitru Mazilu, Exportul şi importul de bunuri din şi în teritoriul vamal al României. Reguli şi proceduri în materie de licenţe de export şi import, în Revista de drept comercial nr. 4/2004, p. 179-191.