Urmele sub formă de obiecte sau resturi de obiecte

Articolul „ Urmele sub formă de obiecte sau resturi de obiecte ” este parte a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Urmele sub formă de obiecte sau resturi de obiecte
Urmele sub formă de obiecte sau resturi de obiecte
Comandă lucrări de licență

Noţiuni generale. Din această categorie de urme fac parte diferite obiecte şi resturi de obiecte descoperite la faţa locului, care, ţinând seama de natura lor şi raportate la întregul ansamblu al locului faptei, creează suspiciunea că au fost utilizate de infractor, au făcut parte din îmbrăcămintea sa, din instrumentele de care s-a folosit sau din mijloacele sale de transport. Aşa, de pildă, pot să fie: varietăţi de îmbrăcăminte, ca pălării, căciuli, fulare, batiste, mănuşi, încălţăminte, ciorapi, lenjerie de corp sau resturi rupte din îmbrăcăminte în timpul escaladării zidurilor ori al luptelor dintre agresori şi victime; unele instrumente utilizate la săvârşirea infracţiunii ori resturi ale acestora; piese din mijloacele de transport folosite de infractori sau de victime etc. Se întâmplă că, mai ales în cazurile de furt, infractorii leapădă hainele lor mai uzate şi îmbracă altele din garderoba victimelor sau, alteori, pentru a părăsi locul faptei cu mai multă uşurinţă, abandonează hainele mai grele şi instrumentele utilizate.[1]

Prin prezenţa acestor urme la faţa locului, natura lor, aspectele sub care se prezintă, zonele în care sunt descoperite se pot face aprecieri asupra modului săvârşirii infracţiunii, se reţin unele date referitoare la persoana infractorului. În situaţiile când aceste urme fac parte din îmbrăcămintea infractorului, cu ajutorul lor se delimitează sfera persoanelor suspecte în comiterea infracţiunii şi, uneori, prin mirosul imprimat în ele se poate ajunge până la descoperirea posesorului lor cu ajutorul câinelui de urmărire.[2] Dacă atare urme se prezintă sub formă de resturi de obiecte, provenite din îmbrăcăminte, instrumente ori din mijloacele de transport, valoarea lor pentru cercetarea criminalistică este şi mai mare. Prin intermediul lor se poate ajunge până chiar la identificarea obiectelor din care provin.[3]

Descoperirea şi fixarea urmelor sub formă de obiecte sau resturi de obiecte, în general, se realizează prin metodele şi mijloacele aplicate şi la alte categorii de urme. Descoperirea acestor urme la faţa locului nu prezintă o greutate deosebită. Ele, fiind de dimensiuni relativ mari, se observă cu uşurinţă, chiar dacă culoarea lor nu contrastează cu zona în care se află. Important este ca fiecare obiect descoperit cu ocazia cercetării locului faptei să fie examinat cu atenţie, pentru a vedea dacă nu cumva a făcut parte din cele aparţinătoare infractorului sau altor persoane participante la săvârşirea faptei.

Fixarea acestor urme se realizează prin descriere şi fotografiere. La descriere se arată natura urmei, locul în care a fost descoperită, culoarea, mărimea cel puţin aproximativă, aspectul său exterior, ce fel de obiecte sau urme se află în imediata ei apropiere, detaliile ce se observă pe suprafaţa sa, inclusiv prezenţa unor corpuri străine. În procesul fotografierii, întâi se fixează împreună cu obiectele din imediata apropiere, redându-se clar poziţia ce o are faţă de aceste obiecte, după care se trece la fotografierea lor în detaliu, astfel ca să obţinem pe materialul fotosensibil particularităţile lor. Pentru realizarea ambelor categorii de fotografii, aparatul fotografic se fixează pe un stativ, orientat cu obiectivul perpendicular pe urmă, iar iluminarea să se facă, dacă folosim lumina artificială, cu două izvoare de lumină: unul principal, din spatele aparatului de fotografiat, cu razele orientate perpendicular pe obiect, iar altul, secundar, mai puţin intens, într-o parte laterală, care să proiecteze razele sub un unghi ascuţit pe zona fotografiată, în vederea scoaterii în evidenţă a detaliilor prin efectul umbrelor create în depresiuni.

După fixare, urmele sub formă de obiecte sau resturi ale acestora se ridică cu mâinile înmănuşate sau cu penseta, în cazul celor de dimensiuni mai mici. Ambalajul trebuie să fie potrivit cu dimensiunile obiectelor în cauză. În cazul când, prin natura lor, ar fi putut veni în contact cu mâinile şi sunt apte de a primi şi păstra urmele reliefului papilar, atât manipularea, cât şi ambalarea obiectelor respective se va face astfel încât eventualele urme invizibile de pe suprafaţa lor să nu se distrugă.

Expertiza criminalistică a urmelor sub formă de obiecte sau resturi de obiecte stabileşte, de multe ori, date utile descoperirii adevărului în cauză, Prin examenul de laborator, expertul stabileşte natura obiectelor în cauză, destinaţia lor, gradul de uzură, prezenţa unor defecţiuni, rupturi şi vechimea acestora, putând să facă, uneori, şi aprecieri asupra preocupărilor profesionale ale persoanei care le-a folosit. Resturile de obiecte foarte des furnizează date de mai mare utilitate pentru cercetarea criminalistică decât obiectele propriu-zise. Aceste resturi, dacă expertul are posibilitatea să le compare cu obiectele din care ele provin, pot conduce până la identificare, adică până la constatarea că ele au fost sau nu detaşate din anumite obiecte ce aparţin persoanelor implicate, într-un mod sau altul, în fapta cercetată.



[1] V.I. Popov, op. cit., pag. 126-127.

[2] C. Suciu, op. cit., pag. 297-298.

[3] A. Svensson, O. Wendel, op. cit., pag. 157.