Urmele formate din alimente sau resturi de alimente

Articolul „ Urmele formate din alimente sau resturi de alimente ” este parte a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Urmele formate din alimente sau resturi de alimente
Urmele formate din alimente sau resturi de alimente
Comandă lucrări de licență

Noţiuni generale. Sub această denumire generală sunt cuprinse alimentele, diversele băuturi şi resturi ale acestora, folosite la faţa locului în timpul sau imediat după săvârşirea infracţiunii. Ele pot să fie întâlniteîn cele mai diverse infracţiuni, pe felurite obiecte şi în variate forme. În locuinţe sau în alte încăperi, obiectele purtătoare ale acestor urme, de obicei, sunt vasele de bucătărie, vesela, tacâmurile, paharele, sticlele cu resturi de băutură, feţele de masă, şerveţelele, prosoapele, coşurile de gunoi, hainele persoanelor, batistele, încălţămintea, duşumelele, covoarele etc. Când locul faptei se află în câmp deschis, asemenea urme pot fi găsite pe sol, iarbă, frunze, depozitate în tufe, gropi ori râpe, precum şi în mijloacele de locomoţie. Uneori, ele sunt sub formă de alimente încă neconsumate, abandonate din cauza grabei pentru părăsirea urgentă a locului faptei, cum ar fi diferite mezeluri sau brânzeturi, pâine, prăjituri, felurite băuturi. Ca resturi de alimente, se găsesc sub formă de firimituri, oase, pete de grăsime, coji de fructe sau de pâine, bucăţi de alimente muşcate şi abandonate, fie aruncate la întâmplare, fie adunate în pungi şi aruncate în coşuri de gunoi etc.

Fixarea acestor urme la faţa locului se face prin descriere şi fotografiere, după care se ridică în vederea examinării lor în condiţii de laborator.

Descrierea începe cu prezentarea aspectului general al zonei în care se află, pe ce fel de obiecte, alături de ce alte urme ori obiecte, vechimea, dacă se poate constata cu această ocazie. După această descriere generală, se specifică ce anume se constată la fiecare urmă în parte, cu aspectul său, culoarea, prezenţa pe suprafaţa ei a unor corpuri străine. În cazul când pe unele resturi de alimente se observă urme de dinţi, cum sunt fructele, produsele de caşcaval, urmele respective se descriu amănunţit, insitându-se asupra detaliilor.

Fotografierea urmează aceeaşi cale. Adică, întâi se fac fotografii cu scopul de a se fixa locul în care se află urmele în cauză, obiectele sau alte urme din imediata lor apropiere, distanţa dintre ele, după care urmează realizarea fotografiilor de detaliu pentru fiecare urmă în parte. Aceste fotografii, ale detaliilor, de obicei se fac la scară. Pentru ambele categorii de fotografii, aparatul fotografic va fi fixat pe un stativ, cu obiectivul orientat perpendicular pe urme. Când se foloseşte lumina artificială, se recomandă două izvoare de lumină: unul din spatele aparatului de fotografiat, care să proiecteze razele sub unghi drept pe obiectul ce se fixează pe aceasta cale, iar izvorul secundar, care are menirea şi să creeze uşoare umbre, pentru evidenţierea detaliilor, dintr-o parte a aparatului de fotografiat, iar incidenţa razelor sale pe urmă să aibă un unghi ascuţit. Acest izvor de lumină totdeauna va fi mai slab decât primul.

Ridicarea urmelor sub această formă de prezentare presupune o atenţie deosebită din partea organelor judiciare. Ele, pe lângă că sunt urme prin ele însele, în majoritatea situaţiilor sunt şi purtătoare ale unor urme de altă natură (de mâini, salivă, dinţi, uneori de buze). Şi din această cauză ridicarea lor se impune. Procedeele şi mijloacele de ridicare se aleg în funcţie de natura şi starea urmei, pentru a nu suferi deteriorări atât ca urmă, cât şi ca obiect purtător de alte urme. Dacă urma, datorită naturii sale, prin trecerea timpului şi sub acţiunea temperaturii, s-ar deteriora, se iau măsuri de prevenire prin alegerea ambalajului corespunzător, ambalaj care să încetinească procesul deshidratării sau al descompunerii unor alimente sau mai ales resturi ale acestora. Pentru prevenirea distrugerii altor urme de pe suprafaţa lor sau crearea unor urme noi, ridicarea se face cu mănuşi ori cu penseta, iar pereţii ambalajului să nu vină în contact cu zonele obiectului pe care ar putea fi unele urme.

Prin examenul de laborator al urmelor sub formă de alimente sau resturi ale acestora, expertul poate stabili provenienţa lor, grupa sanguină a persoanelor care au muşcat din alimentele în cauză, durata de timp scursă din momentul creării lor şi până în clipa când sunt cercetate, uneori flora microbiană şi bolile de care suferă persoana respectivă. Uneori, se poate ajunge chiar la identificarea individului, dacă alimentele examinate sunt purtătoare ale unor urme ce conţin caracteristici individuale, cum sunt urmele de mâini, urmele de dinţi etc.