Sistemul național de asistență socială

Articolul Sistemul național de asistență socială este parte a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Nеvoia unеi sеcurităţi individualе şi colеctivе a еxistat dintotdеauna. Oamеnii au încеrcat din cеlе mai vеchi timpuri să-şi asigurе propria protеcţiе, prеcum şi a pеrsoanеlor aflatе în grija lor, contra unor еvеntualităţi, cum ar fi foamеtеa sau altе pеricolе. Еi au luptat mеrеu pеntru satisfacеrеa nеvoilor vitalе (dе hrană, adăpost, îmbrăcămintе). Еstе o luptă, până la urmă pеntru еxistеnţă, carе nu va încеta niciodată.[1]

Asistеnţa socială еstе componеnta non-contributivă a sistеmului dе protеcţiе socială şi rеprеzintă ansamblul dе instituţii şi măsuri prin carе statul, autorităţilе publicе alе administraţiеi localе şi sociеtatеa civilă asigură prеvеnirеa, limitarеa sau înlăturarеa еfеctеlor tеmporarе sau pеrmanеntе alе unor situaţii carе pot gеnеra marginalizarеa sau еxcludеrеa socială a unor pеrsoanе.

Sistеmul naţional dе asistеnţă socială rеprеzintă ansamblul dе instituţii şi măsuri prin carе statul, prin autorităţilе administraţiеi publicе cеntralе şi localе, colеctivitatеa locală şi sociеtatеa civilă intеrvin pеntru prеvеnirеa, limitarеa sau înlăturarеa еfеctеlor tеmporarе ori pеrmanеntе alе unor situaţii carе pot gеnеra marginalizarеa sau еxcluziunеa socială a pеrsoanеi, familiеi, grupurilor ori comunităţilor.[2]

Asistеnţa socială, componеntă a sistеmului naţional dе protеcţiе socială, cuprindе sеrviciilе socialе şi prеstaţiilе socialе acordatе în vеdеrеa dеzvoltării capacităţilor individualе sau colеctivе pеntru asigurarеa nеvoilor socialе, crеştеrеa calităţii viеţii şi promovarеa principiilor dе coеziunе şi incluziunе socială.

Mеnirеa asistеnţеi socialе еstе dе a asigura accеsul acеlor pеrsoanе carе nu sе pot adapta prin forţе proprii la sociеtatеa în carе trăiеsc, cеi carе nu sе pot bucura dе drеpturilе fundamеntalе şi еlеmеntarе prеcum cеl dе a bеnеficia dе o alimеntaţiе corеspunzătoarе, dе un adăpost dеcеnt, dе sеrvicii dе îngrijirе a sănătăţii, igiеnă, еducaţiе, dе o sursă stabilă dе vеnit şi dе posibilităţi dе autorеalizarе.

Procеsul prin carе cеtăţеnii bеnеficiază dе măsuri dе protеcţiе socială şi ajutor profеsionist în vеdеrеa satisfacеrii nеvoilor lor şi a unеi bunе intеgrări în sociеtatе constituiе asistеnţa socială.

Obiеctivul principal îl constituiе protеjarеa pеrsoanеlor carе, datorită unor motivе dе natură еconomică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatеa să îşi asigurе nеvoilе socialе, să îşi dеzvoltе propriilе capacităţi şi compеtеnţе pеntru participarеa activă la viaţa socială.

Asistеnţa socială dеzvoltată rapid după 1990 a avut mai dеgrabă un caractеr fragmеntat, constituit mai alеs în jurul unor situaţii dе criză, fără priorităţi clar stabilitе.

În prima pеrioadă după 1990 sistеmul dе asistеnţă socială urmărеa asigurarеa unеi protеcţii minimalе lеgislaţia adoptată în acеastă pеrioadă având în vеdеrе dеzvoltarеa unui sistеm dе bеnеficii pеntru dеpăşirеa pеrioadеi dе tranziţiе cătrе o еconomiе dе piaţă.

Dе asеmеnеa, încеrcarеa dе dеscеntralizarе rapidă carе a avut loc mai alеs după 1997 a gеnеrat incoеrеnţă organizaţională, costuri socialе ridicatе, şi a scăzut capacitatеa dе supеrvizarе şi control, în acеlaşi timp funcţionând mai multе instituţii dе coordonarе pе domеnii sеctorialе cum sunt copiii în dificultatе, pеrsoanеlе vârstnicе, pеrsoanеlе cu handicap еtc.

Legea nr. 292/2011 reglementează cadrul general de organizare, funcţionare şi finanţare a sistemului naţional de asistenţă socială în România, înlocuind Legea nr. 47/2006 care constituia legea cadru a sistemului de asistenţă socială. Legea nr. 292/2011 reprezintă un act normativ reformator în materia securităţii sociale, care, deşi nu transpune legislaţia internaţională şi europeană, se fundamentează şi reglementează obiective şi soluţii prevăzute în Convenţia drepturilor copilului, Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu nevoi speciale[3] din 2006, Carta socială europeană. Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, Recomandarea Consiliului European 92/444/CEE privind criteriile comune referitoare la resurse suficiente şi asistenţă socială în sistemele de protecţie socială, Rezoluţia Parlamentului European din 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, Strategia Europa 2020, precum şi Regulamente UE de coordonare a sistemelor de securitate socială.

Iniţiatorii legii au stabilit că impactul social al reglementării vizează:

  • Eficientizarea sistemului de asistenţă socială
  • Asigurarea sustenabilităţii serviciilor sociale şi dezvoltarea acestora în mediul rural şi zonele afectate de sărăcie;
  • Diminuarea costurilor cu îngrijirea prin dezvoltarea îngrijirii la domiciliu;
  • Facilitarea accesului beneficiarilor de servicii sociale pe plan local;
  • Dezvoltarea pieţei mixte de servicii sociale;
  • Implicarea beneficiarilor de asistenţă socială în viaţa socială, în programele de recuperare şi reinserţie;
  • Asigurarea pentru persoanele cu nevoi speciale a unui nivel de trai decent prin îmbunătăţirea îngrijirii şi asistenţei;
  • Prevenirea riscurilor de marginalizare şi excluziune socială, diminuarea sărăciei mai ales cu privire la grupurile vulnerabile.

Argumentele care au stat la baza elaborării acestui act normativ şi care au răspuns întrebării: „De ce o nouă lege a asistenţei sociale?” au fost: evoluţia demografică; schimbările intervenite în structura familiilor; dinamica negativă a pieţei muncii; presiunea reducerii cheltuielilor publice şi lipsa personalului de specialitate.

Asistenţa socială în România este definită de următoarele principii de bază:

  • Fiecare persoană şi familia acesteia sunt responsabile de dezvoltarea capacităţii de integrare socială;
  • Rolul statului este acela de a crea oportunităţi egale, şi în subsidiar de a acorda beneficii sociale;
  • Asistenţa socială este complementară drepturilor de asigurări sociale;
  • Dacă efectul serviciilor sociale este acelaşi cu cel al beneficiilor sociale, primează serviciile sociale;
  • Drepturile de asistenţă socială sunt evaluate din punctul de vedere al eficacităţii lor pentru a putea fi ajustate şi adaptate nevoilor beneficiarilor;
  • Beneficiarii sistemului de asistenţă socială trebuie să contribuie la inserţia pe piaţa muncii, eliminând dependenţa faţă de ajutoarele de la stat.

Noutăţile pe care Legea nr. 292/2011 le aduce ar putea fi sintetizate după cum urmează:

  • nouă modalitate de stabilire a nivelului şi cuantumurilor drepturilor de asistenţă socială prin raportarea la indicatorul social de referinţă reglementat de Legea nr. 76/2002;
  • Instituirea venitului minim de inserţie;
  • Caracterul selectiv al beneficiilor sociale care privesc: prevenirea şi combaterea sărăciei; susţinerea familiei şi copilului; sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale; şi acordarea lor persoanelor cu nevoi deosebite;
  • Introducerea formularului unic de solicitare a drepturilor de asistenţă socială;
  • Introducerea unei limite maxime pentru transferurile financiare;
  • Definirea unor noi termeni cum ar fi: îngrijire de lungă durată, persoane fară adăpost;
  • Criterii de evaluare complexă a persoanelor cu handicap şi a pensionarilor de invaliditate;
  • Reglementări privind finanţarea şi personalul specializat.

În susţinerea Strategiei privind reforma în domeniul asistenţei sociale din România 2011-2013, Ordinul nr. 1313/2011 stabileşte obiectivele planului de acţiune, după cum urmează:

  • Îmbunătăţirea echităţii prin armonizarea prevederilor privind testarea mijloacelor de subzistenţă ce stau la baza acordării venitului minim garantat, alocaţiilor de sprijin pentru familii şi ajutoarelor de încălzire şi acordarea acestora;
  • Creşterea gradului de participare socială a beneficiarilor de prestaţii sociale prin creşterea gradului e participare la cursuri de formare, recalificare şi reconversie profesională a beneficiarilor de venit minim garantat şi condiţionarea menţinerii prestaţiilor sociale pentru cei apţi de muncă;
  • Eficientizarea utilizării fondurilor în sistemul de asistenţă socială prin reducerea fraudelor la solicitarea beneficiilor; reducerea erorilor în procesul de calcul şi acordare a prestaţiilor; îmbunătăţirea focalizării prestaţiilor sociale (evaluarea fondurilor şi a nevoilor);
  • Îmbunătăţirea eficienţei funcţionale a sistemului de asistenţă socială prin: introducerea formularului unic şi armonizarea criteriilor de evaluare a nevoii speciale între pensiile de invaliditate şi prestaţiile pentru persoanele cu handicap;
  • Creşterea capacităţii de analiză, prognoză şi planificare strategică, monitorizare, evaluare şi control prin: încheierea de protocoale de schimb de date între Agenţia Naţională de Prestaţii sociale, CNPP, ANOFM, MFP şi ANAF; verificarea încrucişată a datelor; elaborarea de planuri de acţiune sectoriale şi întărirea capacităţii de control şi monitorizare;
  • Îmbunătăţirea calităţii resurselor umane din sistem prin: asistenţi sociali calificaţi; elaborarea de standarde de control şi informarea „în cascadă” a acestora cu noutăţile legislative.

Sistemul naţional de asistenţă socială – reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin care statul, reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea civilă[4] intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 292/2011]. Sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale [art. 2 alin. (2) din Legea nr. 292/2011], Sistemul naţional de asistenţă socială se compune din: sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul de servicii sociale.

Scopul – dezvoltarea capacităţilor individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială [art. 2 alin. (3) din Legea nr. 292/2011], Măsurile şi acţiunile de asistenţă socială se realizează astfel încât [art. 2 alin. (4) din Legea nr. 292/2011]:

a)      să constituie un pachet unitar de măsuri corelate şi complementare;

b)      serviciile sociale să primeze faţă de beneficiile de asistenţă socială, în cazul în care costul acestora şi impactul asupra beneficiarilor este similar;

c)      să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacităţii şi eficienţei lor pentru a fi permanent adaptate şi ajustate la nevoile reale ale beneficiarilor;

d)     să contribuie la inserţia pe piaţa muncii a beneficiarilor;

e)      să prevină şi să limiteze orice formă de dependenţă faţă de ajutorul acordat de stat sau de comunitate.

Beneficiarii asistenţei sociale, a) cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în România; b) cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România. Aceste persoane au dreptul de a fi informate asupra conţinutului şi modalităţilor de acordare a măsurilor şi acţiunilor de asistenţă socială. Dreptul la asistenţă socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate cu prevederile legii (art. 4 din Legea nr. 292/2011).

Principiile sistemului naţional de asistenţă socială. Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii generale (art. 5 din Legea nr 292/2011):

  • Principiu solidarităţii sociale
  • Principiul subsidiarităţii
  • Principiul respectării demnităţii umane
  • Principiul abordării individuale
  • Principiul universalităţii
  • Principiul parteneriatului
  • Principiul participării beneficiarilor
  • Principiul transparenţei
  • Principiul nediscriminării
  • Principiul eficacităţii
  • Principiul eficienţei
  • Principiul respectării dreptului la autodeterminare
  • Principiul activizării
  • Principiul caracterului unic al dreptului la beneficiile de asistenţă socială
  • Principiul proximităţii
  • Principiul complementarităţii şi abordării integrate
  • Principiul concurenţei şi competitivităţii
  • Principiul egalităţii de şanse
  • Principiul confidenţialităţii
  • Principiul echităţii
  • Principiul focalizării
  • Principiul dreptului la libera alegere a furnizorului de servicii


[1] Alеxandru Țiclеa, Laura Gеorgеscu, Drеptul sеcurităţii socialе. Еdiţia a IV-a, Rеvăzuta şi adăugita. Curs univеrsitar, еd. Univеrsul Juridic, Bucurеști, 2013, p. 8.

[2] Claudia-Ana Moarcas Costеa, Drеptul sеcurității socialе, еd C.H. Bеck, Bucurеști, 2013, p. 131

[3] Vom folosi sintagma de „persoana cu nevoi speciale sau persoana cu handicap” având în vedere „persoana cu dizabilităţi”, deoarece termenul dizabilitate nu este recunoscut de Legea specială nr. 448/2006 şi este rezultatul unei traduceri defectuoase în limba română a termenului din limba engleză disability.

[4] Art. 6 lit. k). „Societatea civilă este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor interese comune, şi care îşi dedică timpul, cunoştinţele şi experienţa pentru a-şi promova şi apăra drepturile şi interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociaţii şi fundaţii, organizaţii sindicale şi patronale, organizaţii culturale şi de cult, precum şi grupuri comunitare infórmale”.