Procedura punerii sub interdicție

Articolul Procedura punerii sub interdicție este parte a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Persoanele care pot solicita punerea sub interdicţie sunt: persoanele apropiate celui care urmează a fi pus sub interdicţie, administratorii şi locatarii casei în care acesta locuieşte; serviciul de stare civilă, notarul public; instanţele judecătoreşti, reprezentanţii Ministerului Public şi ai poliţiei; organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană (articolul 165, care face trimitere la articolul 111 din noul Cod civil).

Procedura propriu-zisă. Conform articolului 168 din noul Cod civil, soluţionarea cererii de punere sub interdicţie se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă[1]. Legiuitorul se referă însă la noul Cod de procedură civilă (cele două coduri, civil şi de procedură civilă, fiind planificate iniţial, să intre în vigoare împreună), cod care nu este încă în vigoare. De aceea, prin Legea de punere în aplicare a noului Cod civil s-a prevăzut, în articolul 230, litera o, ca articolele 30-43 din Decretul nr. 32/1954 (care conţine şi procedura în cazul punerii sub interdicţie) să rămână în vigoare, până când va intra în vigoare noul Cod de procedură civilă. Prin urmare, procedura a rămas aceeaşi ca în vechea reglementare.

Astfel, competentă în primă instanţă este instanţa din raza de domiciliu a persoanei care urmează a fi pusă sub interdicţie. Procedura punerii sub interdicţie, potrivit articolelor 30-35 din Decretul nr. 32/1954, are două faze: prima este necontradictorie (I) şi a doua este contradictorie (II).

I. După primirea cererii de chemare în judecată, preşedintele instanţei dispune comunicarea acesteia şi a înscrisurilor anexate, procurorului. Procurorul dispune efectuarea de cercetări, printre care şi luarea părerii unei comisii de medici specialişti şi, dacă e cazul, a medicului curant al persoanei ce urmează a fi pusă sub interdicţie. De asemenea, preşedintele instanţei va sesiza instanţa de tutelă (autoritatea tutelară, cum se prevedea, nu mai are atribuţii în această materie) în vederea numirii unui curator, pe perioada desfăşurării procedurii de punere sub interdicţie, până la numirea tutorelui. Instanţa poate dispune, după ce ascultă concluziile procurorului, internarea provizorie a persoanei ce urmează a fi pusă sub interdicţie, pe timp de cel mult 6 săptămâni, dacă este necesară observarea mai îndelungată a stării mintale a acesteia, potrivit avizului medicului specialist, în cazul în care această observare nu se poate face altfel. După ce primeşte rezultatul cercetărilor procurorului, avizul comisiei de medici specialişti şi, dacă este cazul, avizul medicului curant, preşedintele instanţei fixează termen de judecată şi dispune citarea părţilor.

II. Urmează faza contradictorie, care ia forma procesului civil; în cadrul acestui proces prezenţa şi concluziile procurorului sunt obligatorii; obligatorie este şi luarea interogatoriului persoanei fizice ce urmează a fi pusă sub interdicţie.



[1] Potrivit noului Cod de procedură civilă (articolele 924-930), procedura punerii sub interdicţie este asemănătoare cu cea din reglementarea anterioară. Astfel, cererea de punere sub interdicţie se soluţionează de instanţa competentă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care urmează a fi pus sub interdicţie. Cererea trebuie să cuprindă, pe lângă elementele necesare oricărei cereri, şi faptele din care rezultă alienaţia mintală sau debilitatea mintală a persoanei în cauză, precum şi dovezile propuse. După primirea cererii, preşedintele instanţei dispune să i se comunice celui a cărui punere sub interdicţie judecătorească a fost cerută copii de pe cerere şi de pe înscrisurile anexate. Aceeaşi comunicare se face şi procurorului, atunci când cererea nu a fost introdusă de acesta. Procurorul, direct sau prin organele poliţiei, efectuează cercetările necesare, ia avizul unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută se găseşte internat într-o unitate sanitară, ia şi avizul acesteia. Preşedintele, dacă este cazul, sesizează instanţa de tutelă în vederea numirii unui curator special, în condiţiile prevăzute de articolul 167 din noul Cod civil. Numirea curatorului este obligatorie în vederea reprezentării în instanţă a celui a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută, în cazul în care starea sănătăţii lui împiedică prezentarea sa personală. Dacă, potrivit avizului comisiei de medici specialişti, este necesară observarea mai îndelungată a stării mintale a celui a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută şi observarea nu se poate face în alt mod, instanţa, solicitând şi concluziile procurorului, poate dispune internarea provizorie, pe cel mult 6 săptămâni, într-o unitate sanitară de specialitate. După primirea actelor necesare, se fixează termenul pentru judecarea cererii, dispunându-se citarea părţilor. La termenul de judecată, instanţa este obligată să asculte pe cel a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută, punându-i şi întrebări pentru a constata starea sa mintală. Dacă cel a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută nu este în stare să se înfăţişeze în instanţă, el este ascultat la locul unde se găseşte, deplasându-se judecătorul. Judecata se face cu participarea procurorului. După ce hotărârea de punere sub interdicţie judecătorească a rămas definitivă, instanţa care a pronunţat-o comunică, dispozitivul acesteia în copie legalizată: ,,a) serviciului de stare civilă la care naşterea celui pus sub interdicţie judecătorească este înregistrată, pentru a se face menţiune pe marginea actului de naştere; b) instanţei de tutelă în circumscripţia căreia domiciliază cel pus sub interdicţie judecătorească, în vederea numirii unui tutore; c) serviciului sanitar competent, pentru ca acesta să instituie asupra celui pus sub interdicţie judecătorească, potrivit legii, o supraveghere permanentă; d) biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru notarea în cartea funciară, când este cazul; e) registrului comerţului, dacă persoana pusă sub interdicţie judecătorească este întreprinzător” (articolul 929 alineatul 1 din noul Cod de procedură civilă).