Nelson Mandela – analiza personalității liderului

Articolul „ Nelson Mandela – analiza personalității liderului ” este parte a unei lucrări de licență.

Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Nelson Mandela
Nelson Mandela – comandă lucrări de licență

Ce ne determină să fim inspiraţi de un lider internaţional? Fie că este vorba de carismă, personalitate sau de dobândirea unui statut de simbol, Nelson Mandela întruneşte toate aceste condiţii. Se pare că spiritul său vizionar a inspirat oameni de pe întreaga planetă şi i-a învăţat să acţioneze atunci când cred cu convingere în ceva.

Născut în Transkei în Africa de Sud în 1918, Nelson Mandela încă are un stil de viaţă sănătos şi fericit. Fiul unui lider tribal local, a participat alături de acesta la o gamă largă de ceremonii şi activităţi. Mandela a fost suficient de norocos încât să aibă parte de o educaţie complet, obţinând o diplomă în drept la universitatea Witwatersrand, absolvind în 1942. În acea perioada acesta a remarcat că în mediul social se manifestau o serie de prejudecăţi faţă de oamenii de culoare. Atunci el a realizat că acesta este un lucru incorect şi fără necesitate. Acesta s-a întrebat de ce ar fi trebuit trataţi altfel, aceşti oameni. Această inegalitate rasială l-a determinat să se înscrie în ANC în 1944 unde a luat parte activă în combaterea apartheidului. Avansând în rândurile acestei organizaţii, acesta a început să fie privit cu din ce în ce mai multă stimă, în cadrul acesteia. Anul 1956 a adus arestarea lui Mandela şi a altor colegi din ANC. După un proces îndelungat în urma acuzării lor de trădare, aceştia au fost eliberaţi în 1961.[1]

Evident activitatea ANC a fost interzisă dar acest lucru nu a făcut decât să îl incite mai mult pe Mandela opiniile acestuia faţă de apartheid fiind prea puternice. După această fază, acesta a înfiinţat organizaţia Umkhoto we Sizwe, ca mişcare pentru confruntarea apartheidului. Acest lucru a dus la încarcerarea acestuia în 1962 pentru trădare, dar de această dată a fost declarat vinovat şi a primit o condamnare la închisoare pe viaţă. Închis în închisoarea de pe insula Robbe, lângă coasta cea mai apropiată de Capetown, Mandela a fost suficient de norocos să fie închis într-o celulă apropiată de cele ale altor deţinuţi politici, lucru care a făcut ca această lungă perioadă a vieţii sale să fie aproape suportabilă[2].

Pe timpul cât a stat închis reputaţia lui Mandela s-a dezvoltat şi a înflorit în mai multe ţări de pe planetă. În închisoare a rămas disciplinat şi a încercat să facă exerciţii fizice şi să studieze zilnic. La mijlocul anilor 80 regimul de apartheid a încercat să facă unele compromisuri cu ANC-ul şi Mandela. Acestuia i s-a oferit în repetate rânduri eliberarea condiţionată dar a refuzat-o. Presiunea pentru eliberarea să a devenit aţa de puternică încât atunci când a fost eliberat în 1990 iar acest lucru a devenit un simbol pentru începutul sfârşitului inegalităţii rasiale.

În aprilie 1994 au avut loc primele alegeri corecte şi mulţi rasiale în Africa de Sud, ANC-ul obţinând 65% din voturi. Mandela a devenit primul preşedinte de culoare, reprezentând o nouă Africa de Sud.[3]

Aceasta a fost o realizare nu doar pentru Africa de Sud ci şi pentru întreaga lume. Toată lumea i-a admirat atitudinea iertătoare faţă de cei care l-au încarcerat. Acesta a tratat toată lumea ca egal lucru pe care puţini oameni l-au experimentat înainte. Această abordare este una care poate fi folosită de toţi liderii. Este important să nu se facă favoritisme şi să nu fie discriminaţi oamenii. Mandela a fost un om tolerant şi obiectivul său a fost să construiască punţi, nu să ţină ranchiună din trecut; acest lucru a contribuit la popularitatea sa globală. Acesta a vrut să schimbe lumea în bine iar succesele pe care le-a înregistrat îl fac să fie unul din marii lideri contemporani.

În 1993 Mandela a primit premiul Nobel pentru Pace, un premiu binemeritat. S-a retras din rolul său de preşedinte la vârsta de 81 de ani şi a fost urmat de Thabo Mbeki. Mandela a desfăşurat anumite activităţi şi după preşedenţie precum campanii anti HIV/SIDA, şi a avut un rol major în obţinerea desfăşurării Cupei Mondiale de Fotbal în Africa de Sud.

De asemenea Mandela şi-a deschis propria agenţie de caritate; Fundaţia Mandela. Astăzi este privit ca un erou de mulţi oameni şi a încurajat oamenii să acţioneze în numele convingerilor lor pentru a obţine schimbări pozitive.

Nelson Mandela a dat trei lecţii importante de leadership:[4]

1. Viziunea personală trebuie orientată spre binele suprem.

Mandela a vizionat o Africă în care apartheidul va fi abolit în cele din urmă. Această viziune a fost factorul care l-a condus să facă ceea ce a făcut şi l-a susţinut pe perioada încarcerării.

2. Nu toţi îţi vor împărtăşi viziunea.

Înainte ca Nelson Mandela să abolească apartheidul din Africa, s-a confruntat cu o puternică opoziţie din partea unor indivizi şi organizaţii de pe întreaga planetă.

3. Trebuie să lupţi pentru propria viziune.

Traseul pentru îndeplinirea obiectivelor vizionate nu va fi un lucru uşor. Calea va fi presărată cu multe obstacole şi indivizi care se vor opune ideilor personale. Din această cauză nu trebuie să fim descurajaţi la întâlnirea primului obstacol.

BIBLIOGRAFIE:

 

  • Mandela, N. (2008). Long walk to freedom: The autobiography of Nelson Mandela. Little, Brown
  • House, R. J., & Howell, J. M. (1992). Personality and charismatic leadership. The Leadership Quarterly, 3(2)
  • Glad, B., & Blanton, R. (1997). FW de Klerk and Nelson Mandela: A study in cooperative transformational leadership. Presidential Studies Quarterly, 27(3)
  • Lieberfeld, D. (2003). Nelson Mandela: Partisan and peacemaker. Negotiation Journal, 19(3)

[1] Mandela, N. (2008). Long walk to freedom: The autobiography of Nelson Mandela. Little, Brown, p. 2

[2] House, R. J., & Howell, J. M. (1992). Personality and charismatic leadership. The Leadership Quarterly, 3(2), p. 83.

[3] Glad, B., & Blanton, R. (1997). FW de Klerk and Nelson Mandela: A study in cooperative transformational leadership. Presidential Studies Quarterly, 27(3), p. 569.

[4] Lieberfeld, D. (2003). Nelson Mandela: Partisan and peacemaker. Negotiation Journal, 19(3), p. 230.