Inapoierea copilului de la alte persoane

Articolul „  Inapoierea copilului de la alte persoane ” este parte a unei lucrari de licenta

Nu găsești ce cauți? Comanda lucrari de licenta, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Inapoierea copilului de la alte persoane
Inapoierea copilului de la alte persoane – lucrari de licenta la comanda

Dreptul parintelui de a cere inapoierea copilului de la orice persoana care l-ar detine fara drept nu va fi opus copilului, ci tertului, si este recunoscut parintelui tocmai pentru ca indatoririle ce ii revin pot fi aduse la indeplinire numai daca minorul se afla in ingrijirea sa efectiva[1].

Instanta de judecata va respinge cererea parintilor daca inapoierea este contrara intereselor copilului. Dreptul parintelui de a cere inapoierea copilului este imprescriptibil[2].

Competenta revine judecatoriei (instanta de tutela), conform regulilor prevazute de art. 5 CPC; atunci cand printr-o cerere de ordonanta presedintiala se solicita predarea unui copil, motivand ca in favoarea reclamantului s-a instituit masura plasamentului copilului printr-o hotarare judecatoreasca anterioara, competenta de solutionare a cererii in prima instanta apartine tribunalului, iar nu judecatoriei, fiind aplicabile prevederile art. 124 din Legea nr. 272/2004 (M.A. Oprescu, op. Cit., p. 151).

In vederea solutionarii cererii de inapoiere, instanta este obligata sa dispuna efectuarea anchetei sociale la domiciliul parintilor si cel al persoanei care detine copilul; se va tine seama nu numai de situatia materiala si locativa, ci in special de climatul moral si familial pe care il ofera parintii. Este necesara efectuarea anchetei psihosociale in cazul judecarii cererii formulate in temeiul art. 495 NCC, chiar daca acesta nu prevede expres o asemenea masura.

Referitor la punerea in executare a hotararilor judecatoresti privind masurile dispuse cu privire la minori, nu exista dispozitii speciale in acest sens. In lipsa oricaror reglementari de acest fel, potrivit art. 129 din Legea nr. 272/2004, dispozitiile ei se completeaza cu cele din Codul de procedura civila. Este adevarat ca in Codul de procedura civila este reglementata procedura executarii silite, insa aceasta vizeaza executarea unor drepturi de creanta, se refera la bunuri, si nu la persoane. Forta coercitiva a statului este reprezentata de executorul judecatoresc, care reprezinta organul de executare si care va pune in executare hotararea. Prin urmare, si in aceste situatii, tot executorul judecatoresc va fi cel care va aduce la indeplinire dispozitiile cuprinse in hotarare, fiind sesizat de catre reprezentantii Directiei generale de asistenta si protectia copilului, urmand procedura instituita de Codul de procedura civila. Aceasta procedura are o serie de impedimente, care privesc, pe de o parte, lipsa de specializare a executorului judecatoresc, iar, pe de alta parte, imprejurarea ca procedura nu se poate aplica si in aceste situatii extrem de tensionate si emotionale. Or, tocmai in virtutea promovarii interesului superior al copilului, a respectarii si promovarii drepturilor sale, aceasta lege ar fi trebuit sa cuprinda si dispozitii speciale si derogatorii de la cele cuprinse in Codul de procedura civila referitoare la executare, intr-un capitol separat.

Pentru ca hotararea sa aiba finalitatea urmarita, respectiv protejarea intereselor copilului, a drepturilor sale, este necesar ca procedura sa fie simplificata si sa dureze cat mai putin. Fiind absolut necesar ca masura dispusa de catre instanta sa produca efecte, sa aiba finalitate, in scopul asigurarii protejarii copilului, satisfacerii nevoilor sale, aceasta fiind executorie, in cazul in care exista opozitie la executare, hotararea ar trebui sa fie pusa in executare tot de reprezentantii Directiei generale de asistenta si protectia copilului, cu ajutorul inspectoratului de politie. In acest sens, o copie de pe hotararea judecatoreasca ar trebui sa fie comunicata inspectoratului de politie, in vederea colaborarii cu reprezentantii Directiei. Ar fi util ca la punerea in executare a unei astfel de hotarari sa participe, sa fie implicati si reprezentantii comunitatii si ai autoritatilor locale (serviciilor publice de asistenta sociala organizate de consiliile locale le revin sarcini importante in activitatea de prevenire a separarii copilului de familia sa, in identificarea si evaluarea situatiilor care impun acordarea de servicii si/sau prestatii, in consilierea si informarea familiilor cu copii in intretinere asupra drepturilor si obligatiilor acestora, asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan local, precum si in urmarirea evolutiei dezvoltarii copilului si a modului in care parintii acestuia isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a beneficiat de o masura de protectie speciala si a fost reintegrat in familia sa). Pornind de la premisa ca neexecutarea de catre un parinte a dispozitiilor privitoare la un minor dintr-o hotarare judecatoreasca constituie un abuz, putem conchide ca, in functie de specificul situatiei, Directia – sau mai bine zis organele de politie – ar putea aplica sanctiuni pecuniare parintelui sau parintilor care se opun la executare. Problema majora care se pune in asemenea situatii este legata de eliminarea riscului de traumatizare a copilului prin interventia in forta a organelor de executare. In acest caz, consideram ca se impune ca, pe tot parcursul executarii silite, copilul sa beneficieze de asistenta psihologica, de consiliere psihologica asigurata tot de psihologi ai Directiei generale de asistenta si protectia copilului.

In sprijinul argumentatiei de mai sus este de remarcat faptul ca, in cazul executarii hotararilor judecatoresti dispuse in materia raporturilor de familie, Romania fost condamnata de mai multe ori (de exemplu, cauzele Monory c. Romaniei si Ungariei si Ignaccolo- Zenide c. Romaniei) de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pentru ca autoritatile romane nu au actionat suficient de repede in vederea aducerii la indeplinire a unor obligatii in care interesele copiilor erau vitale. In considerentele expuse de Curte s-a retinut, printre altele, ca: procedurile legate de exercitarea autoritatii parintesti, inclusiv executarea hotararilor pronuntate, necesita urgenta, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor dintre copii si parintele care nu locuieste cu ei; ca, in asemenea cauze, se impune sa se dea copiilor posibilitatea exercitarii drepturilor lor, in special in procedurile care ii vizeaza; ca autoritatile romane nu au aplicat nicio sanctiune in urma refuzului parintelui de a prezenta minorul la biroul executarilor judecatoresti etc.

In concluzie, toate cele aratate anterior demonstreaza ca exista numeroase dificultati la punerea in executare a hotararilor judecatoresti care cuprind dispozitii privitoare la minori si ca, pentru cresterea eficientei activitatii decizionale a instantei de judecata in materia protectiei si promovarii drepturilor copilului, se impune cu necesitate completarea legislatiei cu dispozitii speciale privind punerea in aplicare sau executarea hotararilor pronuntate in aceasta materie, precum si in cea a raporturilor de familie ori de cate ori sunt protejate interesele copiilor.

 Realizam la comanda orice lucrare de licenta din dreptul familiei. Cateva exemple:

  • Actiunea in tagada paternitatii
  • Adoptia unui copil nascut din parinti necunoscuti
  • Analiza obligatiei de intretinere dintre parinti si copii
  • Analiza unor drepturi si obligatii parintesti prin prisma legislatiei nationale si comunitare
  • Aspecte teoretice si practice ale nulitatii casatoriei in dreptul familiei
  • Desfacerea casatorie pe cale judecatoreasca
  • Desfacerea casatoriei pe cale administrativa
  • Desfacerea casatoriei pe cale notariala
  • Divortul si efectele lui fata de copii minori
  • Incheierea casatoriei in reglementarea Noului Cod civil si cu referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului
  • Logodna, concubinajul si casatoria- intre realitate si reglementarea lor in Noului Cod civil
  • Paralela intre desfacerea si incetarea casatoriei
  • Paternitatea copilului din afara casatoriei in reglementarea Noului Cod civil si in jurisprudenta nationala si a Curtii Europene a Drepturilor Omului
  • Paternitatea copilului din casatorie in reglementarea Noului Cod civil si in jurisprudenta nationala si a Curtii Europene a Drepturilor Omului
  • Procedura adoptiei nationale
  • Statutul legal al copilului din afara casatoriei in dreptul intern si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului
Comanda acum o lucrare de licenta!


[1] E. Florian, Protecţia drepturilor copilului, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 93

[2] M. Coca-Cozma, C.M. Crâciunescu, L.V. Lefterache, Justiţia pentru minori. Studii teoretice şi jurisprudenţă. Analiza modificărilor legislative în domeniu, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003, p. 322