Efectele reducțiunii

Articolul „ Efectele reducțiunii ” este parte a unei lucrări de licență

Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Efectele reducțiunii
Efectele reducțiunii – comandă lucrări de licență noul Cod civil

Admiterea acţiunii în reducţiune sau a excepţiei de reducţiune atrage ineficacitatea legatelor, respectiv desfiinţarea donaţiilor.

Sancţiunea ineficacităţii sau, după caz, a desfiinţării, poate fi totală (adică afectează legatul în întregime sau donaţia în întregul ei), dacă prin donaţiile sau legatele făcute a fost epuizată în întregime cotitatea disponibilă, sau parţială (afectează legatul sau donaţia numai în măsura necesară întregirii rezervei succesorale), dacă prin donaţiile sau legatele făcute de defunct nu a fost epuizată în întregime cotitatea disponibilă. Ea operează cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii. Ca atare, reducerea legatului sau a donaţiei operează numai pentru partea care depăşeşte cotitatea disponibilă şi încalcă rezerva succesorală a moştenitorilor rezervatari.

Ca o consecinţă a desfiinţării donaţiei, moştenitorul rezervatar devine retroactiv proprietarul bunului, din momentul deschiderii moştenirii, şi nu de la momentul încheierii contractului de donaţie, calitate în care poate solicita restituirea bunului în natură. În calitate de proprietar al bunurilor donate, donatarul păstrează fructele naturale percepute, fructele civile, scadente anterior deschiderii moştenirii, fiind obligat să restituie doar fructele percepute şi scadente după data la care devine posesor de rea-credinţă, ca urmare a introducerii cererii de reducţiune. Actele de înstrăinare sau de grevare a bunurilor consimţite de donatarfaţă de terţi anterior deschiderii moştenirii rămân valabile, fiind desfiinţate doar actele de înstrăinare sau grevare consimţite de donatar după deschiderea succesiunii (deoarece donaţia se desfiinţează numai din acest moment), acestea neputând fi opuse moştenitorilor rezervatari.

Regula generală este aceea că rezerva succesorală încălcată se întregeşte în natură. În această situaţie, gratificatul păstrează fructele părţii din bunul ce depăşeşte cotitatea disponibilă percepute până la data la care cel îndreptăţit a solicitat reducţiunea, până la acest moment fiind considerat proprietar al bunului primit. După acest moment al solicitării reducţiunii, gratificatul va restitui fructele părţii din bunul ce depăşeşte cotitatea disponibilă şi încalcă rezerva succesorală, întrucât din acest moment devine posesor de rea-credinţă.

Posibilitatea păstrării bunului obiect al unei donaţii care depăşeşte cotitatea disponibilă şi respectiv a întregirii rezervei succesorale prin echivalent este recunoscută cu titlu de excepţie de la regula întregirii rezervei în natură, în următoarele situaţii:

a) în cazul donaţiei făcute unui moştenitor rezervatar care nu are obligaţia de raport al donaţiei; acest moştenitor poate păstra în contul rezervei sale succesorale afectate partea din bun ce depăşeşte limitele cotităţii disponibile; conform art. 1146 alin. (1) NCC raportat la art. 1147 NCC, au obligaţia de raport, cu excepţia cazului în care sunt renunţători la moştenire şi nu se prevede expres în contractul de donaţie obligaţia de raport şi în caz de renunţare la moştenire, descendentul sau soţul supravieţuitor care vin împreună la moştenirea legală a defunctului,

b) în cazul donaţiei făcute unui moştenitor rezervatar care are obligaţia de raport a donaţiei, dacă partea supusă reducţiunii este mai mică decât jumătate din valoarea bunului donat. În această ipoteză, întregirea rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari va avea loc fie prin luare mai puţin din celelalte bunuri ale moştenirii (donatarul păstrând bunul), fie prin echivalent bănesc, adică prin plata în bani a excedentului (avându-se în vedere starea bunului din momentul donaţiei şi valoarea acestuia de la data deschiderii moştenirii).

În afara acestor situaţii enunţate, în care gratificatul păstrează bunul, cu consecinţa reîntregirii rezervei prin echivalent, o asemenea modalitate de reîntregire, ca excepţie de la principiul reîntregirii rezervei în natură, poate fi întâlnită şi în următoarele cazuri:

a) când anterior deschiderii succesiunii donatarul a înstrăinat bunul sau a constituit asupra lui drepturi reale;

b) când bunul a pierit din motive imputabile donatarului; în cazul în care bunul nu piere din culpa donatarului (fiind o pierire fortuită), acesta nu poate fi obligat la plata contra echivalentului în lei, deoarece bunul ar fi pierit oricum şi dacă ar fi rămas în patrimoniul defunctului, astfel că nu putea fi inclus în masa succesorală, în acest caz riscul suportându-l moştenirea;

c) se admite unanim, prin analogie cu uzufructul prevăzut la art. 712 NCC, Că atunci Când bunul donat este un bun fungibil şi neconsumptibil, donatarul este obligat să restituie bunuri de aceeaşi calitate şi valoare; se are în vedere valoarea bunurilor de la data deschiderii moştenirii şi starea acestora din momentul întocmirii actului de donaţie.