Conditiile raspunderii penale in noul Cod penal

Articolul „ Conditiile raspunderii penale in noul Cod penal ” este parte a unei lucrari de licenta

Nu găsești ce cauți? Comanda lucrari de licenta, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Raspunderea penala in noul Cod penal
Raspunderea penala in noul Cod penal – lucrari de licenta la comanda

Codul penal nu enumera expres conditiile raspunderii penale, la fel ca si in cazul celorlalte forme ale raspunderii juridice aceste conditii rezulta implicit din reglementarile Codului penal si ale Codului de procedura penala, acesta din urma reglementand conditiile de promovare si de exercitarea actiunii penale, mijlocul procesual prin care se realizeaza dreptul statului de a trage la raspundere penala persoanele care au savarsit infractiuni. Antrenarea raspunderii penale este posibila numai in masura in care legea procesual penala permite exercitarea actiunii penale, aceasta neputand fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata in cazurile prevazute de art. 16 C. pr. pen.
Codul penal prevede doar ca infractiunea este singurul temei al raspunderii penale [art. 15 alin. (2). C. pen.], prevedere din care deducem ca infractiunea constituie atat temeiul ei de fapt, ca fapta (actiune sau inactiune a omului), cat si temeiul ei de drept, infractiune fiind doar fapta prevazuta de legea penala.
Sintetizand aceste prevederi retinem drept conditii ale raspunderii penale urmatoarele:
a) Savarsirea unei fapte prevazute de legea penala
Numai in masura in care o persoana se manifesta printr-o actiune sau inactiune care incalca preceptul normei juridice ea intra in campul de actiune al dreptului. Nu orice forma a ilicitului atrage raspunderea penala, doar infractiunea, forma cea mai grava a ilicitului, poate constitui temei al raspunderii penale. Aceasta presupune preexistenta normei juridice, prin care o fapta este incriminata ca infractiune – fapt abstract si savarsirea unei actiuni sau inactiuni prin care se incalca preceptul normei de incriminare, infractiunea devenind astfel un fapt real, perturbator al ordinii sociale si care necesita reactia sociala pentru restabilirea ordinii sociale incalcate. Daca fapta nu exista sau nu este prevazuta de legea penala, actiunea penala nu poate fi exercitata [art. 16 lit. a) teza 1 si lit. b) C. pr. pen.] si pe cale de consecinta antrenarea raspunderii penale este inlaturata.
b) Fapta savarsita sa fie imputabila si sa nu fie justificata
Conditiile amintite sunt indispensabile pentru ca fapta sa constituie infractiune si sa justifice tragerea la raspundere penala prin aplicarea pedepselor si luarea masurilor educative fata de infractorii minori.
Caracterul imputabil al faptei presupune ca fapta prevazuta de legea penala sa fie comisa cu vinovatie si sa fie savarsita de persoana fata de care se exercita actiunea penala. Daca fapta nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege pentru acea infractiune, actiunea penala nu poate fi exercitata [art. 16 lit. a) teza a Il-a si b) C. pr. pen.] si pe cale de consecinta antrenarea raspunderii penale este inlaturata.
Pentru ca fapta sa fie imputabila este necesara indeplinirea unei conditii negative: aceea de a nu exista o cauza de neimputabilitate dintre cele prevazute de art. 23-41 C. pen.
Caracterul nejustificat al faptei prevazute de legea penala este, de asemenea, o conditie pentru exercitarea actiunii penale in vederea tragerii la raspundere penala. Pentru ca fapta sa fie nejustificata este necesara indeplinirea unei alte conditii negative: aceea de a nu exista o cauza justificativa dintre cele prevazute de art. 19-22 C. pen.
c) Inculpatul sa fi participat la savarsirea infractiunii in calitate de autor, coautor, instigator sau complice si sa aiba capacitate juridica penala
Aceasta cerinta rezulta din prevederile art. 16 lit. c) C. pr. pen (nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea), care impiedica exercitarea actiunii penale in situatiile in care fapta nu a fost comisa de invinuit sau inculpat, raspunderea penala fiind o raspundere pentru fapta proprie. Prin savarsirea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice (art. 147 C. pen.)
Capacitatea juridica penala desemneaza aptitudinea psiho-fizica a infractorului de a savarsi o infractiune, asumandu-si consecintele acesteia, constand in restrangerea sau privarea sa de drepturi si libertati ca urmare a sanctiunilor penale.
d) Sa nu fi intervenit o cauza care inlatura raspunderea penala
Necesitatea acestei conditii negative rezulta din prevederile art. 16 lit. e-j, C. pr. pen. care enumera cazurile in care promovarea si exercitarea actiunii penale sunt impiedicate de existenta unei cauze care inlatura raspunderea penala si anume: lipsa plangerii prealabile a persoanei vatamate sau sesizarea organului competent, intervenirea amnistiei, a prescriptiei raspunderii penale ori a decesului faptuitorului, retragerea plangerii prealabile ori impacarea partilor, inlocuirea raspunderii penale cu raspunderea administrativa ori autoritatea de lucru judecat.