Atribuţii legale privind cercetarea incendiilor

Articolul „ Atribuţii legale privind cercetarea incendiilor ” este parte a unei lucrări de licență

 Nu găsești ce cauți? Comandă lucrări de licență, referate, studii de caz sau orice alt proiect științific!

Atribuții legale privind cercetarea incendiilor
Atribuții legale privind cercetarea incendiilor – comandă lucrări de licență

Cercetarea cauzelor de incendii reprezintă un ansamblu de măsuri şi acţiuni organizatorice, tehnice şi operative care includ metode, procedee şi mijloace specifice în vederea stabilirii precise a surselor de aprindere, mijloacelor de aprindere, împrejurărilor, şi, după caz, a autorilor care au generat producerea incendiului sau evenimentului urmat de incendiu.

Activitatea de cercetare are ca cerinţe de bază:[1]

  • operativitatea;
  • autenticitatea datelor, informaţiilor, probelor;
  • eficienţa măsurilor tehnice sau organizatorice luate pentru prevenirea altor evenimente de aceeaşi natură.

Activitatea de cercetare include:

Tactica stabilirii cauzelor de incendii reprezintă sistemul de reguli prin care se asigură efectuarea organizată, operativă şi oportună a activităţii de cercetare la faţa locului, stabilirea competenţelor, elaborarea şi verificarea ipotezelor, modul de cooperare cu specialişti şi alte organe abilitate prin lege;

Metodica de cercetare stabileşte particularităţile cercetării diferitelor situaţii;

Tehnica de cercetare reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice şi metodelor ştiinţifice utilizate în scopul descoperirii, examinării şi interpretării examinării amprentei incendiului, urmelor şi altor mijloace de probă, precum şi efectuarea expertizelor tehnico-ştiinţifice de specialitate.

Scopurile activităţii de cercetare a incendiilor sunt:[2]

  • descoperirea cauzelor şi împrejurărilor reale care au generat incendiile;
  • identificarea, după caz, a făptuitorilor şi administrarea probelor în vederea aflării adevărului, pentru luarea măsurilor ce se impun;
  • prevenirea în viitor a incendiilor datorate cauzelor şi împrejurărilor similare sau asemănătoare celor cercetate.

Cercetarea cauzelor incendiului are rolul de a pune în evidenţă nu numai sursa de aprindere (iniţiere), ci şi celelalte elemente componente ale cauzei care au favorizat producerea şi evoluţia lor, respectiv primul material aprins şi împrejurarea determinantă, analizând şi toate datele rezultate de natură subiectivă şi obiectivă ale persoanelor implicate.

În Europa nu există o abordare unitară privind reglementările legale referitoare la cercetarea incendiilor[3]: în Cehia, Danemarca, Lituania, Polonia există o cooperare între pompieri şi poliţie, cercetarea incendiilor este efectuată de poliţie, iar pompierii determină aspectele tehnice privind cauza. În Estonia se iniţiază cercetarea numai dacă există indicii că incendiul ar fi fost provocat prin neglijenţă sau acte ilegale, precum şi atunci când există victime sau distrugeri de bunuri. În Finlanda se acordă atenţie deosebită îmbunătăţirii măsurilor de prevenire ca rezultat al cercetării incendiilor produse. În Italia există un serviciu specializat. În Letonia există 150-200 investigatori pentru stabilirea cauzelor tehnice. Se organizează cursuri de specializare la Facultatea de Pompieri. În Olanda nu există un sistem naţional, ci numai pe plan regional. Numai poliţia are atribuţiuni în cercetarea incendiilor. Nu există instruire şi nici feedback-ul necesar pentru optimizarea reglementărilor. În Slovacia cercetarea incendiilor este organizată pe trei niveluri: un serviciu la nivel naţional în cadrul Fire Research Institute, care cercetează incendiile importante şi are atribuţii de instruire, servicii regionale care cercetează incendiile mari, iar la nivel local sunt cercetate restul incendiilor. În Suedia există un program naţional pentru cercetarea incendiilor, care asigură şi instruirea specialiştilor din poliţie şi pompieri.[4]

Pe plan european există tendinţa standardizării investigaţiilor criminalistice, prin efectuarea cercetării de către organisme de inspecţie organizate conform standardului calitologic SR EN ISO/CEI 17020. În acest sens a fost aprobat ghidul de acreditare a acestor

Organisme: EA-5/03, Ghid pentru implementarea ISO 17020 în investigarea locului infracţiunii, preluat deja de către RENAR, organismul naţional de acreditare.

În România, cercetarea şi stabilirea cauzelor de incendii este efectuată, conform legii, de către organele de cercetare penală.

În sistemul Ministerului Public, activitatea de investigaţie criminalistică este condusă de către Serviciul de criminalistică din cadrul Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului General de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel şi tribunalele judeţene funcţionează cabinete de criminalistică având sarcini în domeniul supravegherii şi efectuării anchetei penale proprii, precum şi de generalizare a celor mai noi metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice în activitatea de urmărire penală.

Prin Legea nr. 364/15 septembrie 2004 în cadrul structurilor specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor funcţionează poliţia judiciară. Poliţia judiciară este constituită din ofiţeri şi agenţi de poliţie, specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală.

Parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare.

În structura Inspectoratului General al Poliţiei funcţionează Institutul de Criminalistică la nivel central şi laboratoare de criminalistică la unităţile teritoriale.

Specificitatea cercetării incendiilor, menţionată mai sus, impune datorită aspectelor tehnice complexe, dar şi a atribuţiilor specifice conferite prin lege, şi o cercetare a incendiilor din partea pompierilor. Atribuţiile specifice pompierilor privind cercetarea incendiilor sunt stabilite prin lege.[5]

Cercetarea cauzei unui incendiu este o activitate complexă ce presupune din partea investigatorului cunoştinţe ample despre arderea materialelor, despre termodinamica incendiului, experienţă, spirit de observaţie, capacitate analitică, obiectivitate, bună memorie vizuală şi auditivă.

Investigatorul trebuie să cunoască mijlocele tehnice de cercetare utilizabile, ca şi metodele de analiză şi de încercare adecvate.[6]



[1] Iοn Mircеa, „Criminalistică” – Еditura Lumina Lеx, Bucurеşti, 2010, p. 189.

[2] P. Balulеscu, „Cauzе Tеhnicе Alе Incеndiilοr Şi Prеvеnirеa Lοr” – Еditura Tеhnică, 1971, p. 78

[3]     Swеdish Rеscuе Sеrvicеs Agеncy, Firе invеstigatiοn mеthοds and lеssοns lеarnеd frοm firеs and οthеr rеlеvant incidеnts, Final rеpοrt, 2005.

[4] Cοlеctiv, „Mеtοdοlοgia Cеrcеtării Cauzеlοr Incеndiilοr Şi Еxplοziilοr” – Sеrviciul Еditοrial Şi Cinеmatοgrafic, Bucurеşti, 1987

 

[5] Еmilian Stancu, οp.cit., p. 520.

[6] Iοn Mircеa, οp.cit., p. 189.