Arestul la domiciliu – Masura preventiva in noul Cod penal

Acest studiu de caz este parte a unei lucrari de licenta

Nu găsești ce cauți? Comandă acum lucrari de licenta, referate, proiecte, etc!

Arestul la domiciliu – Masura preventiva in noul Cod penal – Lucrari de licenta la comanda

Aceasta masura are caracter de noutate pentru legislatia noastra procesual penala, ea nefiind prevazuta in C.pr. pen. 1968.

Arestul la domiciliu in noul Cod de procedura penala. Lucrari de licenta la comanda
Arestul la domiciliu in noul Cod de procedura penala. Lucrari de licenta la comanda

Masura preventiva a arestului la domiciliu consta in obligatia impusa inculpatului, pentru o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste fara permisiunea organului judiciar si de a se supune unor restrictii impuse de acesta. Fata de aceasta definitie, se subintelege ca arestul la domiciliu nu poate fi dispus fata de un inculpat care nu are o locuinta efectiva.

Conditiile pentru luarea acestei masuri sunt urmatoarele:

  1. sa fi fost pusa in miscare actiunea penala impotriva persoanei fata de care se dispune masura, caci arestul la domiciliu nu poate fi luat decat fata de inculpat;
  2. sa existe probe din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a comis o infractiune;
  3. sa existe una dintre situatiile prevazute la art. 223 noul C.pr. pen. Este vorba despre cazurile specifice arestarii preventive. Cu privire la ipoteza prevazuta la art. 223 alin. (1) lit. a) noul C.pr. pen.[1], in doctrina s-a aratat, intemeiat, ca atunci cand inculpatul a fugit ori s-a ascuns arestul la domiciliu este imposibil de executat, intrucat nu se emite mandat, ca in cazul arestarii preventive[2]. Noi credem chiar ca arestul la domiciliu nu poate fi dispus in lipsa, intrucat nu exista niciun text legal in acest sens. Dispozitiile privitoare la arestarea preventiva in lipsa nu pot fi aplicate prin analogie si la arestul la domiciliu;
  4. organul judiciar apreciaza ca aceasta masura este necesara si suficienta pentru atingerea scopului de a se asigura buna desfasurare a procesului penal, de a impiedica pe inculpat sa se sustraga urmaririi penale sau judecatii ori de a preveni savarsirea unei alte infractiuni;
  5. inculpatul sa nu fi savarsit o infractiune contra unui membru de familie. Prin aceasta conditie negativa legiuitorul a urmarit ca arestul la domiciliu sa nu genereze perpetuarea conduitei infractionale, fiind evident ca, atunci cand inculpatul a comis o infractiune contra unui membru de familie, privarea sa de libertate prin plasarea in imobilul unde locuieste impreuna cu victima ar genera riscul comiterii unei noi infractiuni.

Realizam la comanda lucrari de licenta in conformitate cu noul Cod de procedura penala!

Fata de dispozitiile art. 218 alin. (3) noul C.pr. pen., conform carora „masura nu poate fi dispusa cu privire la inculpatul fata de care exista suspiciunea rezonabila  ca a savarsit o infractiune asupra unui membru de familie”, s-a sustinut ca si pentru aceasta infractiune actiunea penala ar trebui sa fie pusa in miscare (evident, este vorba de ipoteza arestului la domiciliu intr-o cauza care nu are ca obiect tocmai infractiunea contra membrului de familie)[3]. Exprimam rezerve fata de acest punct de vedere, caci ratiunea acestei conditii negative este aceea de a evita riscul comiterii unor noi infractiuni, atunci cand exista un minim de indicii ca acestea ar fi posibile. Daca interdictia arestului la domiciliu ar fi conditionata de punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea contra membrului de familie, ar fi necesare, in primul rand, probe din care sa rezulte motive intemeiate a se crede ca persoana a comis o infractiune contra unui membru de familie, ceea ce – stiut fiind ca obtinerea probelor implica o activitate laborioasa, cu grad ridicat de dificultate – ar genera riscul ca, pana la obtinerea lor, inculpatul arestat la domiciliu sa comita noi infractiuni. Aceasta cu atat mai mult cu cat obtinerea probelor despre infractiunea contra membrului de familie ar trebui realizata intr-o cauza care nu are ca obiect aceasta infractiune (de pilda, daca obiectul cauzei este o infractiune de coruptie, ar insemna ca fie organul judiciar care instrumenteaza aceasta cauza sa se ocupe si de strangerea probelor cu privire la infractiunea contra membrului de familie, fie ca decizia judecatorului de drepturi si libertati sa depinda de punerea in miscare a actiunii penale in cauza privitoare la infractiunea contra membrului de familie, desi nu in aceasta cauza i se solicita arestul la domiciliu).

Realizam la comanda lucrari de licenta in conformitate cu noul Cod de procedura penala!

In al doilea rand, daca admitem ca numai din momentul punerii in miscare a actiunii penale pentru infractiunea contra membrului de familie este impiedicat arestul la domiciliu, ar insemna sa permitem masura preventiva atunci cand sunt probe cu privire la aceasta infractiune, dar actiunea penala nu poate fi exercitata (spre exemplu, datorita amnistiei). Or, aceasta ar insemna ca judecatorul sa poata dispune arestul la domiciliu, desi apare riscul ca inculpatul sa comita o noua infractiune contra membrului de familie.

Pentru aceste motive, consideram ca arestul la domiciliu nu este posibil atunci cand organul judiciar obtine minime indicii care contribuie la presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune contra unui membru de familie. Cu atat mai mult, arestul la domiciliu nu poate fi dispus in cauzele care au ca obiect tocmai infractiuni contra membrilor de familie.

[1] Cand inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte.

[2] Gh. Radu, op. cit., p. 75.

[3] Ibidem.